- schíptru
- s. n., art. schíptrul; pl. schíptre
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
schiptru — SCHÍPTRU, schiptre, s.n. (înv.) Sceptru. – Din sl. skiptru. Trimis de cata, 22.07.2004. Sursa: DEX 98 SCHÍPTRU s. v. sceptru. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime schíptru s. n., art. sch … Dicționar Român
sceptru — SCÉPTRU, sceptre, s.n. Toiag, baston (împodobit) purtat de suverani ca simbol al autorităţii. ♦ fig. Demnitate, putere, mărire, autoritate de suveran; domnie, conducere. – Din fr. sceptre, lat. sceptrum. Trimis de IoanSoleriu, 21.07.2004. Sursa:… … Dicționar Român